Locul 9
Vladimir Voronin.
Timpul liderului comunist
Liderul PCRM, Vladimir Voronin, anul acesta a împlinit 71 de ani. Din punct de vedere biologic (doctorii ştiu de ce), vine o vârstă când omul oboseşte şi vrea cât mai des să meargă la Karlovy-Vary. Fireşte, nu din banii partidului, din pensie.
Vladimir Voronin nu mai este generalul de altădată, care se bătea curajos cu pumnul în coşul pieptului şi toţi din jurul lui încremeneau în poziţie de drepţi. O fi şi vârsta, dar, se pare, uşurel, tot mai multă lume înţelege că PCRM şi liderul acestuia ţin de trecut. Trecutul care poate genera doar amintiri. Când omul trăieşte doar cu amintirile, brusc apare vârsta a treia, poate chiar a patra.
Şi în 2012 Vladimir Voronin a reuşit să rămână în politică. Este deputat ca mulţi alţi deputaţi. Atât. Numai că liderul PCRM nu-i obişnuit să fie doar un simplu deputat. Dânsul are obiceiul să fie tot, de la primul în partid până la primul în bancă. Bancă comercială, bineînţeles. Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem, Vladimir Voronin este o personalitate marcantă în interiorul Partidului Comuniştilor. Atât cât îi permite anturajul, bunul-simţ şi Marc Tkaciuk. În PCRM sunt mulţi care pot trage sfori. Altceva nu pot face.
Din fracţiunea PCRM, cam o dată la două-trei luni, cineva pleacă. Unii au plecat în alte partide, alţii nicăieri, dar au plecat. Toţi invocând argumentul că acolo, la sânul cândva cald al PCRM, cineva e cineva, iar ceilalţi sunt membri de partid. Cu alte cuvinte, mulţi fruntaşi comunişti nu mai simt parfumul democratic în interiorul PCRM. De fiecare dată, după fiecare plecare, Vladimir Voronin reacţionează nervos, plasându-i pe rebeli în tagma trădătorilor. Inflaţie de „trădători” în jurul lui şi asta dă de bănuit. Aceste etichetări nu mai sunt relevante. Vladimir Voronin are o capacitate uluitoare de a da foc la poduri, iar în relaţiile cu foştii săi colegi, mai nou – adversari politici, de fiecare dată adoptă un limbaj de celulă, ofensator, fără a admite că, dincolo de toate, vremurile se schimbă, ca şi oamenii de altfel.
Vladimir Voronin a trăit anul 2012 într-o permanentă aşteptare. A aşteptat ca într-o bună zi, liderii Alianţei pentru Intergrare Europeană vor renunţa la putere şi toate vor fi ca înainte, când Republica Moldova avea un singur şef. Şi acest şef va avea un singur nume – Vladimir Voronin. A declarat în repetate rânduri că „aiştia trebuie să plece”. Visul său de catifea a sfârşit odată cu alegerea preşedintelui. Toate planurile de viitor imediat s-au ruinat şi Vladimir Voronin a ieşit puţin în stradă, inclusiv iarna, dar fără a înregistra succesele revoluţionare ale lui Iurie Roşca. Pe parcursul anului, PCRM a orchestrat mai multe provocări. Au boicotat şedinţele legislativului, apoi s-au întors. După care, iar au boicotat. Dar toate fără de folos, pentru că trebuiau inventate alte tactici şi alte strategii. Nu avea cine să le inventeze, pentru că în PCRM sunt mai mulţi executori decât inventatori.
Despre protestatari şi 7 aprilie, Vladimir Voronin a spus: „Voi apăra integritatea statului de manifestanţi! Aceşti protestatari nu sunt decât nişte fascişti care încearcă să comită o lovitură de stat”. Între timp, peste trei ani de la acele evenimente, nimic nu se schimbă în mesajul ex-preşedintelui Voronin. Mai crede în acele vorbe spuse la fierbinţeală, chiar dacă poveştile cu fasciştii din Republica Moldova servesc doar material didactic pentru propagandiştii comunişti.
Pentru Vladimir Voronin, 2012 a fost anul rătăcirilor geopolitice. După două mandate prezidenţiale, pe parcursul cărora liderul comuniştilor a promovat vectorul european ca prioritate naţională în politica externă, iată că anul acesta nu mai vrea să fie paneuropean, ci eurasiatic. Acest slalom îi va costa pe comunişti, pentru că nu manifestă consecvenţă. Spun una, fac alta şi fumează Marlboro.
Oricum, Vladimir Voronin e încă pe linia politică de plutire. Toate sondajele sugerează că partidul său ar putea lua la următoarele alegeri circa 30 la sută, ceea ce nu-i atât de puţin într-o ţară cu cincizeci şi ceva de partide, cum este Republica Moldova. Iar cel mai mare duşman al politicianului Voronin nu este nici AIE, nici NATO, nici Gazprom. Este timpul, care trece nemilos.
Vladimir VORONIN
Liderul Partidului Comunist, ex-preşedinte al RM
Vârstă: 71 de ani
Data şi locul naşterii: 25 mai 1941, s. Corjova, r-l Dubăsari
Studii: Tehnicumul Cooperatist din Chişinău, Institutul Unional pentru Industria Alimentară, Academia de Ştiinţe Sociale de pe lângă CC al PCUS, Academia Ministerului Afacerilor Interne al URSS
Stare civilă: căsătorit, doi copii
Merite: Ordinul Patriarhului Daniil al Patriarhiei Rusiei, categoria I
источник трафика: VIP magazin
Vladimir Voronin.
Timpul liderului comunist
Liderul PCRM, Vladimir Voronin, anul acesta a împlinit 71 de ani. Din punct de vedere biologic (doctorii ştiu de ce), vine o vârstă când omul oboseşte şi vrea cât mai des să meargă la Karlovy-Vary. Fireşte, nu din banii partidului, din pensie.
Vladimir Voronin nu mai este generalul de altădată, care se bătea curajos cu pumnul în coşul pieptului şi toţi din jurul lui încremeneau în poziţie de drepţi. O fi şi vârsta, dar, se pare, uşurel, tot mai multă lume înţelege că PCRM şi liderul acestuia ţin de trecut. Trecutul care poate genera doar amintiri. Când omul trăieşte doar cu amintirile, brusc apare vârsta a treia, poate chiar a patra.
Şi în 2012 Vladimir Voronin a reuşit să rămână în politică. Este deputat ca mulţi alţi deputaţi. Atât. Numai că liderul PCRM nu-i obişnuit să fie doar un simplu deputat. Dânsul are obiceiul să fie tot, de la primul în partid până la primul în bancă. Bancă comercială, bineînţeles. Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem, Vladimir Voronin este o personalitate marcantă în interiorul Partidului Comuniştilor. Atât cât îi permite anturajul, bunul-simţ şi Marc Tkaciuk. În PCRM sunt mulţi care pot trage sfori. Altceva nu pot face.
Din fracţiunea PCRM, cam o dată la două-trei luni, cineva pleacă. Unii au plecat în alte partide, alţii nicăieri, dar au plecat. Toţi invocând argumentul că acolo, la sânul cândva cald al PCRM, cineva e cineva, iar ceilalţi sunt membri de partid. Cu alte cuvinte, mulţi fruntaşi comunişti nu mai simt parfumul democratic în interiorul PCRM. De fiecare dată, după fiecare plecare, Vladimir Voronin reacţionează nervos, plasându-i pe rebeli în tagma trădătorilor. Inflaţie de „trădători” în jurul lui şi asta dă de bănuit. Aceste etichetări nu mai sunt relevante. Vladimir Voronin are o capacitate uluitoare de a da foc la poduri, iar în relaţiile cu foştii săi colegi, mai nou – adversari politici, de fiecare dată adoptă un limbaj de celulă, ofensator, fără a admite că, dincolo de toate, vremurile se schimbă, ca şi oamenii de altfel.
Vladimir Voronin a trăit anul 2012 într-o permanentă aşteptare. A aşteptat ca într-o bună zi, liderii Alianţei pentru Intergrare Europeană vor renunţa la putere şi toate vor fi ca înainte, când Republica Moldova avea un singur şef. Şi acest şef va avea un singur nume – Vladimir Voronin. A declarat în repetate rânduri că „aiştia trebuie să plece”. Visul său de catifea a sfârşit odată cu alegerea preşedintelui. Toate planurile de viitor imediat s-au ruinat şi Vladimir Voronin a ieşit puţin în stradă, inclusiv iarna, dar fără a înregistra succesele revoluţionare ale lui Iurie Roşca. Pe parcursul anului, PCRM a orchestrat mai multe provocări. Au boicotat şedinţele legislativului, apoi s-au întors. După care, iar au boicotat. Dar toate fără de folos, pentru că trebuiau inventate alte tactici şi alte strategii. Nu avea cine să le inventeze, pentru că în PCRM sunt mai mulţi executori decât inventatori.
Despre protestatari şi 7 aprilie, Vladimir Voronin a spus: „Voi apăra integritatea statului de manifestanţi! Aceşti protestatari nu sunt decât nişte fascişti care încearcă să comită o lovitură de stat”. Între timp, peste trei ani de la acele evenimente, nimic nu se schimbă în mesajul ex-preşedintelui Voronin. Mai crede în acele vorbe spuse la fierbinţeală, chiar dacă poveştile cu fasciştii din Republica Moldova servesc doar material didactic pentru propagandiştii comunişti.
Pentru Vladimir Voronin, 2012 a fost anul rătăcirilor geopolitice. După două mandate prezidenţiale, pe parcursul cărora liderul comuniştilor a promovat vectorul european ca prioritate naţională în politica externă, iată că anul acesta nu mai vrea să fie paneuropean, ci eurasiatic. Acest slalom îi va costa pe comunişti, pentru că nu manifestă consecvenţă. Spun una, fac alta şi fumează Marlboro.
Oricum, Vladimir Voronin e încă pe linia politică de plutire. Toate sondajele sugerează că partidul său ar putea lua la următoarele alegeri circa 30 la sută, ceea ce nu-i atât de puţin într-o ţară cu cincizeci şi ceva de partide, cum este Republica Moldova. Iar cel mai mare duşman al politicianului Voronin nu este nici AIE, nici NATO, nici Gazprom. Este timpul, care trece nemilos.
Vladimir VORONIN
Liderul Partidului Comunist, ex-preşedinte al RM
Vârstă: 71 de ani
Data şi locul naşterii: 25 mai 1941, s. Corjova, r-l Dubăsari
Studii: Tehnicumul Cooperatist din Chişinău, Institutul Unional pentru Industria Alimentară, Academia de Ştiinţe Sociale de pe lângă CC al PCUS, Academia Ministerului Afacerilor Interne al URSS
Stare civilă: căsătorit, doi copii
Merite: Ordinul Patriarhului Daniil al Patriarhiei Rusiei, categoria I
источник трафика: VIP magazin
Комментариев нет:
Отправить комментарий